vineri, 5 martie 2010

varianta 18-2007

Rezolvare limba romana (varianta 18)
Subiectul I (40 de puncte)
1. Câmpul semantic al timpului: “ceas”, “veac”, “univers”, “nicicând”, târziul
2. Virgulele din prima strofă• marchează o enumeraţie de substantive: “hotare, veac, tărâm”.
3. Sinonime: umblăm = mergem, ne deplasăm; cer = boltă; cumpănim = cântărim, chibzuim; nicicând = niciodată
4. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a rămas pe cer doar un nor de fum. Îi cer cartea astăzi, la şcoală.
5. Tema naturii; tema condiţiei omului în lume/ motivul aştrilor;
6. Prezenţa eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”, “ne” şi verbe la persoana I plural: ”umblăm”, “suntem”, “pierdem”
7. Versul “Hotare, veac, tărâm s-au şters” reprezintă o enumeraţie metaforică pentru trecerea ireversibilă a timpului şi nemărginirea spaţiului.
8. Cuvintele “cer” şi “pământ” din strofa a II-a se află în relaţii de opoziţie, sugerând elementele esenţiale care compun Universul, un plan terestru şi un plan cosmic: “tot ce sub noi era pământ” […] “Un cer deasupra ne-a rămas”.
9. Penultima strofă a poeziei începe cu o metaforă sugestivă pentru dorinţele omului, fascinat de evenimente cosmice misterioase, cum este căderea stelelor, despre care mitologia populară spune că se întâmplă ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tării,/ fără să vrei, spre ea te ţii”. De altfel, adresarea directă la persoana a II-a singular are nuanţă sentenţioasă. Aspiraţiile înalte ale omului îl determină să facă eforturi deosebite ca să prindă steaua strălucitoare, însă numai imaginea îţi rămâne, imposibilitatea realizării idealului dă o notă elegiacă poeziei: “şi poala-ţi potriveşti, s-o prinzi,/ Lucirea numai i-o cuprinzi”. Rima este împerecheată, măsura versurilor este de 8 silabe.
10. Expresivitatea se defineşte prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă, permanentizarea stărilor eului liric: “umblăm”, “suntem”, “pierdem”, “mergem”, “cade” etc., îmbinat cu timpul trecut ,”era” şi “a rămas”, care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării de prăbuşire, de confuzie existenţială. Conjunctivul verbelor “să vrei”, “s-o prinzi”, “să nu ne-ajungă” exprimă năzuinţa de izbândi, însă totul rămâne la stadiul de dorinţă, fără o certitudine a finalizării.
Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Sibiu, 29.06.2007*** Î
Dragă Rareş,
Îţi scriu aceste rânduri pentru a-ţi povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o sută de ani de la înfiinţarea şcolii noastre, Liceul Teoretic “Emil Cioran”, mândria Clujului.
Pregătirile au început cu două săptămâni înainte, pentru a fi siguri că totul va ieşi perfect în acest moment unic pentru noi toţi, elevi şi profesori. Fiecare clasă şi fiecare elev trebuia să participe efectiv la sărbătoarea liceului, aşa că imaginaţia şi-a spus cuvântul, pe toţi ne-a cuprins o frenezie fără margini. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult, de la începutul secolului al XX-lea, am imaginat costume, dialoguri şi relaţii comportamentale din epocă. Alţii au cântat un repertoriu din vremea aceea, însă eu m-am implicat în organizarea festivităţii ca atare. Am conceput invitaţiile pentru oficialităţi şi foşti absolvenţi şi am ajutat la crearea discursului pe care trebuia să-l ţină şeful de promoţie din anul acesta, care este coleg de clasă cu mine.
În ziua cea mare totul era pregătit ca la carte. Ghirlandele de flori, baloanele şi pancartele cu cele mai surprinzătoare texte de bun-venit au fost atracţia principala pentru cei care ni s-au alăturat la această “seculară” sărbătoare.
În final, s-au oferit coroniţe şi diplome elevilor merituoşi, iar medalia omagială a fost înmânată invitaţilor. Toţi aveau în privire o încântare nemărginită şi o bucurie greu de controlat.
Să ştii că unul dintre absolvenţii liceului nostru, promoţia 1981 este profesor de matematică la un liceu din Sibiu, dar nu la tine la şcoală. Când ne vom întâlni am să-ţi arăt diploma pe care am primit-o şi de care sunt foarte mândru.
Cu drag,
Alexandru/ Alexandra
*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Aspecte ale fantasticului într-o nuvelă studiată:
* “Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu
* “La ţigănci” de Mircea Eliade
(Roxana Nădăşanu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu